Boala respiratorie cauzată de coronavirusul descoperit recent SARS-CoV-2 a fost raportată prima oară în orașul Wuhan din China, în decembrie 2019. În absența vaccinurilor sau a tratamentelor specifice, China și alte țări din Asia de Est au adoptat diverse metode de prevenire a transmiterii infecției. O comparație între metodele adoptate de aceste țări ne poate ajuta să înțelegem care sunt metodele de prevenție care au funcționat mai bine.
Analiza strategiilor adoptate în diferite țări în privința combaterii bolii COVID-19 ajută la obținerea mai multor informații utile despre pandemia cu care se confruntă omenirea anul acesta.
Comparația dintre China, Taiwan, Singapore și Coreea de Sud permite obținerea unor astfel de informații, deoarece aceste țări s-au confruntat cu epidemia de SARS-CoV-2 o perioadă mai lungă de timp decât celelalte țări, iar strategiile adoptate au avut nivele variate de succes.
Este nevoie de multă precauție înainte de a generaliza concluziile trase, rezultatele obținute de aceste țări fiind doar informative, deoarece celelalte țări din afara Asiei de Est au modele diferite de transmitere a virusului, diferă din punct de vedere cultural și politic sau au la dispoziție resurse de sănătate și economice diferite.
China
Epidemia cu noul coronavirus a început în orașul Wuhan, provincia Hubei. În 23 ianuarie 2020, orașul Wuhan a intrat în carantină, călătoriile în afara orașului au fost interzise și au fost introduse măsuri de urgență.
În urma analizei epidemiei din China, putem trage concluzia că cea mai eficientă măsură de limitare a răspândirii infecției a fost limitarea contactului dintre persoanele infectate și cele sănătoase. Interdicțiile de călătorie au avut un efect secundar în întârzierea răspândirii infecției. [1] [2]
Datorită măsurilor de control eficiente, China per ansamblu (cu o populație de 1,36 miliarde) a raportat doar 5,7 cazuri la 100.000 de persoane până la 27 martie 2020.
Interdicția de a călători în afara orașului Wuhan a intrat în vigoare chiar înainte de sărbătoarea Anului Nou Chinezesc, care e, în mod tradițional, o perioadă în care oamenii călătoresc pe distanțe lungi pentru a-și vedea familiile. Efectul acestor restricții de călătorie, atât din China cât și din alte părți ale lumii, a fost investigat în mai multe studii. [1] [2]
Mulți dintre locuitorii orașului Wuhan plecaseră în concediu până la momentul introducerii interdicției de călătorie și astfel virusul s-a răspândit în alte orașe din China. Se estimează că interdicția de a călători în afara orașului Wuhan a încetinit totuși răspândirea infecției în alte orașe chineze cu trei până la cinci zile, și răspândirea infecției în alte țări cu 2-3 săptămâni. [1] [2] [3]
Cu toate acestea, chiar și în urma impunerii restricțiilor majore de călătorie, un număr mare de persoane care au fost expuse la noul coronavirus a călătorit în lumea largă. Puțini au fost supuși carantinei odată ajunși la destinație, fapt care a permis infecției să se răspândească în întreaga lume.
Ca parte a răspunsului național de urgență, China a pus în aplicare măsuri de carantină și de distanțare socială fără precedent. Aproximativ 65 de milioane de oameni din provincia Hubei au fost puși în carantină. Cei care au intrat în contact cu persoanele infectate au fost trimiși în unități desemnate pentru carantină. Ușile blocurilor de locuințe au fost adesea blocate și păzite.
A avut loc o campanie cuprinzătoare de testare și de urmărire a contactelor persoanelor infectate. Recunoașterea facială și datele colectate prin intermediul telefonelor mobile au fost utilizate pe scară largă pentru a urmări mișcarea oamenilor, dar și pentru determinarea posibilelor contacte.
Analiza datelor sugerează că cele mai eficiente măsuri de control includ: depistarea și izolarea timpurie a cazurilor de persoane infectate, suspendarea transportului public între orașe, închiderea locurilor de divertisment și interzicerea adunărilor publice [2] [3] [4].
Există dovezi că acțiunile timpurii au avut efecte pozitive majore: în China, orașele care au implementat măsuri de control înainte de a descoperi cazuri de infecție au raportat mai puține infecții în comparație cu orașele care au început controlul ulterior.
Aceste intervenții, împreună cu alte elemente ale răspunsului național de urgență, par să fi limitat dimensiunea focarului COVID-19 din China, prevenind apariția a sute de mii de cazuri [1] [2] [4].
S-a ajuns astfel ca în data de 19 martie, autoritățile chineze să nu fi raportat cazuri noi originare din China, deși au existat cazuri printre cei care au intrat în China din alte țări. Provocarea pentru China este acum să prevină reapariția COVID-19, pornită de infecții locale importate sau infecții nedectate, deoarece măsurile de control al transmiterii sunt relaxate.
Taiwan
Taiwanul este o destinație de vacanță pentru mulți chinezi, mai ales în perioada sărbătorilor Anului Nou Chinezesc, iar mulți dintre cei expuși la coronavirus în China au călătorit spre Taiwan.
Taiwanul a înregistrat mai puține cazuri pe cap de locuitor decât China continentală (1,1 cazuri la 100.000 de oameni până la 27 martie, în condițiile în care Taiwanul are o populație de 22 milioane). Până în prezent, Taiwanul nu a introdus măsuri la fel de severe precum cele utilizate pe în China continentală. Există totuși în continuare un număr mic de cazuri noi raportate în fiecare zi în Taiwan.
Pe 20 ianuarie, înainte de a fi raportate cazuri, Taiwanul a înființat un centru de comandă al epidemiilor. Un astfel de mecanism de răspuns integrat central a avut un efect major în toate țările care au limitat efectiv numărul de cazuri COVID-19.
Taiwanul a combinat datele sale naționale privind serviciile de sănătate cu bazele de date privind imigrația pentru a crea alerte automatizate bazate pe potențialul de a fi infectat, pentru călătorii care au intrat în țară. [5] Au fost introduse o serie de măsuri de sănătate publică internă: carantina la domiciliu, amenzi mari pentru încălcarea ordinelor de izolare, reducerea evenimentelor publice și închiderea școlilor timp de două săptămâni.
În Asia, există cultura utilizării măștilor. Cei care au răceli sau alte infecții respiratorii, de obicei, poartă măști pentru a evita transmisia bolilor. În același timp, mulți oameni sănătoși poartă măști de cele mai multe ori atunci când merg afară. Acest obicei al taiwanezilor determină existența a numeroși producători de măști în această țară. În răspunsul său la epidemia de coronavirus, Taiwanul a mărit producția de măști de protecție, investind 6,8 milioane USD pentru a crea 60 de noi linii de producție de măști. Astfel, producția zilnică a crescut de la 1,8 la 8 milioane de măști.
Raționalizarea aprovizionării cu măști a publicului, împreună cu faptul că în Taiwan exista deja o capacitate de producție mare a măștilor, a asigurat aprovizionarea corectă și completă a spitalelor și a personalului medical. Se crede că acest lucru a contribuit la prevenirea transmiterii infecțiilor intraspitalicești (nosocomiale).
Singapore
Singapore a interzis intrarea în țară a călătorilor veniți din Wuhan începând cu 29 ianuarie și intrarea în țară a călătorilor din China continentală, începând cu 31 ianuarie. Guvernul a oferit compensații materiale persoanelor fizice pentru zilele de muncă pierdute datorită carantinei. Aceste compensații au redus impactul negativ asupra indivizilor și au încurajat respectarea regulilor.
Singapore a urmat o politică intensă de supraveghere, de urmărire a contactelor dintre persoane și de izolare a persoanelor infectate. Începând din 27 martie, școlile rămân deschise și, deși se recomandă distanțarea la locul de muncă, această măsură nu reprezintă o politică națională. Numărul total de cazuri pe cap de locuitor este relativ scăzut (5,8 cazuri la 100.000 persoane până la 27 martie, la o populație de 5,6 milioane), dar acest număr continuă să crească lent.
Un studiu de modelare matematică a informat răspunsul COVID-19 din Singapore, pe baza a ceea ce se cunoaște despre dinamica răspândirii gripei. Acest studiu a stabilit că punerea în carantină a persoanelor infectate și a membrilor familiei lor, distanțarea la locul de muncă și închiderea școlii (odată ce a fost detectată transmiterea în comunitate) ar putea menține numărul de noi infecții la un nivel scăzute. [6]
Concluziile acestui studiu trebuie însă interpretate cu grijă. De exemplu, dacă mai multe cazuri asimptomatice sunt infecțioase decât se presupune în modelul utilizat în Singapore, atunci măsurile de control descrise mai sus sunt mai puțin eficiente. Este totuși prea curând pentru a fi siguri că restricțiile actuale din Singapore vor menține rata de răspândire a COVID-19 la niveluri scăzute.
Coreea de Sud
Coreea de Sud a înregistrat o creștere dramatică a cazurilor într-un singur oraș -Daegu. Această creștere a fost apoi urmată de un al doilea val epidemic, mai mic, concentrat în jurul unei secte religioase.
Numărul de cazuri noi raportate zilnic a atins 909 în 29 februarie, dar în medie, au fost raportate mai puțin de 100 de cazuri pe zi, începând cu data de 14 martie. Coreea de Sud a raportat 9.332 cazuri până la 27 martie, sau 18 cazuri la la 100.000 de persoane (Coreea de Sud are o populație de aproximativ 51 de milioane). [7]
Coreea de Sud atribuie acest succes parțial unei politici de testare agresivă - aproximativ 10.000 de teste pe zi - combinate cu urmărirea contacților. Coreea de Sud nu a implementat restricții la nivelul întregii populații în același mod ca China.
Testele pentru detectarea infecției cu coronavirus sunt gratuite în Coreea de Sud, inclusiv pentru imigranții ilegali. Acestea sunt disponibile la mai multe ”chioșcuri” din centrele orașelor, în aeroporturi și gări. Rezultatele testelor sunt returnate în termen de șase ore prin intermediul unui mesaj trimis pe telefon mobil.
Urmărirea contacților a fost posibilă la scară largă datorită noile tehnologii. Ținând cont că memoria oamenilor este adesea incompletă, interviurile cu pacienții au fost completate cu verificarea datelor despre locația telefonului mobil, tranzacțiile cu carduri de credit și debit, camere de filmat stradale, iar apoi a fost efectuată evaluarea riscului de expunere. Au fost implementate măsuri adecvate, inclusiv restricția mișcării și monitorizarea simptomelor. [8]
În concluzie, experiența diferitelor țări vor informa răspunsul continuu la noul coronavirus din întreaga lume. Este interesant de știut dacă măsurile mai puțin restrictive decât cele aplicate în China pot da un răspuns pozitiv la menținerea epidemiei sub control. Experiențele din Taiwan, Singapore și Coreea de Sud sugerează că măsurile foarte restrictive nu sunt neapărat necesare, dar acest lucru nu este încă foarte clar.
References
Chinazzi M, Davis JT, Ajelli M, et al. The effect of travel restrictions on the spread of the 2019 novel coronavirus (COVID-19) outbreak. Science. 2020 Mar. DOI: 10.1126/science.aba9757.
Tian H, Liu Y, Li Y, et al. The impact of transmission control measures during the first 50 days of the COVID-19 epidemic in China. medRxiv. 2020 Feb. DOI: 10.1101/2020.01.30.20019844.
Wu JT, Leung K, Leung GM. Nowcasting and forecasting the potential domestic and international spread of the 2019-nCoV outbreak originating in Wuhan, China: a modelling study. The Lancet. 2020 Feb;395(10225):689-697. DOI: 10.1016/s0140-6736(20)30260-9.
Lai S, Ruktanonchai NW, Zhou L, et al. Effect of non-pharmaceutical interventions for containing the COVID-19 outbreak in China. medRxiv. 2020 Mar. DOI: 10.1101/2020.03.03.20029843.
Wang CJ, Ng CY, Brook RH. Response to COVID-19 in Taiwan: Big Data Analytics, New Technology, and Proactive Testing. JAMA. 2020 Mar. DOI: 10.1001/jama.2020.3151.
Koo JR, Cook AR, Park M, et al. Interventions to mitigate early spread of SARS-CoV-2 in Singapore: a modelling study. The Lancet Infectious Diseases. 2020 Mar. DOI: 10.1016/s1473-3099(20)30162-6.
Roser M, Ritchie H, Ortiz-Ospina E. Confirmed COVID-19 cases by country. Coronavirus Disease (COVID-19) – Statistics and Research. Our World in Data. 2020 Mar.
COVID-19 National Emergency Response Center, Epidemiology & Case Management Team, Korea Centers for Disease Control & Prevention. Contact Transmission of COVID-19 in South Korea: Novel Investigation Techniques for Tracing Contacts. Osong Public Health and Research Perspectives. 2020 Feb;11(1):60-63. DOI: 10.24171/j.phrp.2020.11.1.09.
Sursa foto: Pixabay.com
