În 2009 mă regăseam într-o postură nouă, implementam primul meu proiect de cercetare științifică, în cadrul unui apel către toți cercetătorii români din străinatate deținători ai titlului de doctor. A fost oportunitatea de a trăi propriul sens autentic: aspiram să continui activitatea științifică din timpul doctoratului acasă, în România, și astfel am început o muncă de pionierat în proiectarea de material asistată de computer.
Și astăzi proiectele mele științifice îmbină abordări multidisciplinare, experimentale și computaționale pentru dezvoltarea unor soluții pentru medicină regenerativă, de exemplu, substituenții tisulari pentru regenerare osoasă sau biosenzorii pentru măsurarea potențialului osteogenic al celulelor stem, ambele provocări importante în întreaga lume.
Cercetarea științifică a devenit astfel credința mea că pot aduce speranța pentru milioane de persoane cu amputații (pierderi tisulare) iar România în postura locului unde promisiunea organelor artificiale devine realitate.
Ultimul an va rămâne, fără îndoială, în istoria noastră ca perioada în care rolul cercetării științifice a fost atât de bine înțeles. Acum că am devenit conștienți că avem nevoie de știința, trebuie să devenim conștienți că avem nevoie de o comunitate științifică mai echilibrată în ceea ce privește reprezentarea de gen. Consider că succesul unei femei nu face altceva decât să aducă succesul alteia, iar prin creativitatea, talentul și perseverența tuturor putem descifra fenomene pe care le găseam înspăimântătoare cu mai puțin de un deceniu în urmă.
Prof.univ.dr.ing. Mariana Ioniță
Universitatea Politehnica din București
Citeşte şi: